Ce face instrumentul de verificare citări
Instrumentul de verificare citări de pe această pagină confruntă două lucruri pe care le lipești tu: textul lucrării, cu citările lui în format autor–an, și bibliografia, cu câte o intrare pe rând. Rezultatul este o listă de nepotriviri: trimiteri fără sursă în listă, surse niciodată citate, ani diferiți și intrări puse în altă ordine decât cea alfabetică.
Sunt recunoscute formele obișnuite ale sistemului autor–an: (Popescu, 2021), (Popescu & Ionescu, 2020), (Popescu et al., 2019), citarea narativă Popescu (2021), citarea cu pagină (Popescu, 2021, p. 14) și citările grupate, separate prin punct și virgulă. Este recunoscută și forma autor–dată din ISO 690, cu numele scris cu majuscule, de tipul (POPESCU, 2021).
Potrivirea se face după numele de familie al primului autor și după an, fără a ține cont de majuscule sau de diacritice. Astfel, „Ștefănescu” din text se leagă de „Stefanescu” din listă. Totul rulează în browser: textul și lista nu sunt trimise unui server, nu sunt păstrate și nu sunt căutate pe internet.
De ce citările din text trebuie să corespundă cu bibliografia
Manualul APA, ediția a 7-a, pornește de la o regulă cu două sensuri: fiecare lucrare citată în text apare în lista de referințe, iar fiecare intrare din listă este citată cel puțin o dată în text. Tot APA cere ca grafia numelor și anii din listă să fie identici cu cei din citările corespunzătoare.
Ghidurile de licență din universitățile românești preiau aceeași cerință. Ghidul Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte de la Universitatea din Pitești prevede că sursele incluse în lucrare trebuie să se regăsească în lista finală, iar autorii din listă trebuie să apară în text. La Facultatea de Litere din Craiova, bibliografia cuprinde lista tuturor lucrărilor citate.
Rostul regulii este practic. Cititorul care întâlnește (Marinescu, 2018) caută în listă numele Marinescu și anul 2018; dacă intrarea lipsește sau poartă alt an, trimiterea nu duce nicăieri. Pentru comisia de licență, o citare fără sursă identificabilă seamănă cu o preluare nesemnalată, chiar atunci când autorul a citit cu atenție lucrarea respectivă.
Regulile APA 7 pentru citările din text
În stilul APA citarea din text are două forme. Cea în paranteză pune numele și anul la finalul frazei, (Georgescu, 2022), iar cea narativă integrează numele în propoziție, Georgescu (2022) arată că. Ambele trimit la aceeași intrare din lista de referințe și conțin doar anul, chiar dacă intrarea are dată completă.
Pentru doi autori, APA folosește „&” în paranteză, (Popescu & Ionescu, 2020), și conjuncția obișnuită în frază. De la trei autori în sus apare doar primul nume, urmat de „et al.”, încă de la prima citare. La citatele exacte se adaugă pagina, cu „p.” pentru o pagină și „pp.” pentru un interval.
Când două lucrări ale aceluiași autor au același an, APA adaugă litere mici după an, 2020a și 2020b, atribuite după ordinea alfabetică a titlurilor din listă. Literele apar și în text. Mai multe lucrări citate în aceeași paranteză se ordonează alfabetic, ca în lista de referințe, și se despart prin punct și virgulă.
Cum trebuie ordonată bibliografia în APA și ISO 690
Lista de referințe APA se ordonează alfabetic după primul cuvânt al intrării, de obicei numele de familie al primului autor. Lucrările aceluiași autor se așază cronologic, de la cea mai veche la cea mai recentă. Ordonată astfel, bibliografia permite cititorului să ajungă direct de la citarea din text la intrarea completă.
Standardul ISO 690:2021 descrie în anexa sa același principiu pentru sistemul nume și an: referințele sunt aranjate în ordinea alfabetică a numelor de familie ale creatorilor, iar lucrările aceluiași creator din același an se deosebesc prin litere mici după an. În sistemul numeric, în schimb, lista urmează ordinea primei citări.
Forma autor–dată din ISO 690
În varianta autor–dată a standardului ISO 690, textul indică numele creatorului și anul publicării, iar exemplele uzuale scriu numele de familie cu majuscule: (POPESCU, 2021). Intrarea din listă începe cu aceleași elemente, POPESCU, Andrei, urmate de an, astfel încât legătura dintre trimitere și sursă se vede imediat, fără căutări suplimentare în listă.
Majusculele nu schimbă potrivirea. La verificare, (POPESCU, 2021) și (Popescu, 2021) sunt tratate la fel și se leagă de aceeași intrare, fiindcă numele este comparat după eliminarea majusculelor și a diacriticelor. Contează doar ca anul și numele primului autor să coincidă cu cele din lista de referințe, indiferent de stilul în care este scrisă fiecare parte.
Citările numerotate și lista numerotată
Unele programe de studii folosesc sistemul numeric: în text apar cifre între paranteze drepte, [1] sau [2–4], iar lista finală este numerotată în ordinea în care sursele sunt citate prima dată. Ghidul pentru licență și disertație al Facultății de Drept din Craiova admite inserarea referințelor în ordinea apariției în text sau alfabetic.
Pentru acest sistem, instrumentul confruntă numerele din text cu numerele din listă. Un interval ca [2–4] este citit ca trimitere la intrările 2, 3 și 4. Raportul arată numerele care nu au corespondent în bibliografie și intrările numerotate la care nu trimite nicio paranteză din text, dar nu verifică ordinea alfabetică.
Exemplu: un capitol cu 14 citări confruntat cu bibliografia
Un capitol teoretic de 12 pagini conține 14 citări autor–an, iar bibliografia lucrării are 11 intrări. La o verificare citări, instrumentul leagă 11 citări de 9 intrări, pentru că trei dintre ele trimit la aceeași lucrare (Ionescu, 2019), cu pagini diferite. Rămân trei citări fără intrare și două intrări pe care textul nu le citează deloc.
Prima citare fără intrare este (Popescu, 2020), iar în listă apare Popescu, A. (2021): un an tastat greșit, raportat ca nepotrivire de an. A doua, (Georgescu et al., 2017), trimite la o lucrare uitată la redactarea listei. A treia, (MARINESCU, 2016), are forma ISO într-un text scris în APA și indică un stil amestecat.
Cele două intrări necitate sunt o carte consultată în etapa de documentare și un articol citat într-o versiune anterioară a capitolului, șters ulterior. Corectura durează câteva minute: se îndreaptă anul, se adaugă intrarea Georgescu, se uniformizează forma Marinescu, iar cele două intrări rămase se elimină sau se citează acolo unde au fost folosite.
Greșelile frecvente găsite la o verificare citări
Cea mai frecventă nepotrivire apare între ani. Un articol citit în versiune online, publicat în volum un an mai târziu, ajunge cu anul 2020 în text și cu 2021 în listă. La o verificare citări această diferență apare separat de citările lipsă, fiindcă numele primului autor se potrivește și doar anul diferă.
Intrările necitate provin, de regulă, din ciorne. Capitolele se rescriu, paragrafele dispar, dar sursele rămân în lista de la final. Tot din ciorne vin citările fără intrare: o lucrare adăugată în ultima săptămână, când lista de referințe fusese deja formatată și nu a mai fost redeschisă și actualizată înainte de predare.
Ordinea greșită apare mai ales când lista este compusă din mai multe bucăți lipite: surse în limba română, apoi surse în engleză, apoi pagini web. Ghidul din Pitești cere totuși ca sursele de pe internet să stea la finalul listei, așa că regula facultății are prioritate față de semnalarea alfabetică a instrumentului.
Ce nu verifică instrumentul
Instrumentul verifică doar corespondența dintre citări și listă, nu forma completă a intrărilor. Nu controlează dacă titlul este scris cu italice, dacă lipsește editura, dacă DOI-ul este corect sau dacă punctuația respectă stilul APA. Pentru formatul fiecărei intrări sunt utile generatorul de bibliografie, exemplele din manualul stilului ales și ghidul facultății.
Nu verifică nici dacă sursa citată susține afirmația din frază, dacă un citat a fost transcris exact sau dacă textul conține fragmente necitate. Nu este un corector gramatical și nu estimează dacă un text a fost scris cu inteligență artificială. Notele de subsol nu sunt analizate; ele urmează alte reguli de verificare.
Cum se corectează lucrarea după verificare
Ordinea eficientă de lucru după o verificare citări pornește de la citările fără intrare, fiindcă fiecare ascunde o sursă care trebuie identificată și descrisă complet. Urmează nepotrivirile de an, verificate în documentul original, nu în memorie. Intrările necitate se tratează la final: fie se adaugă o trimitere acolo unde sursa a fost folosită, fie intrarea se șterge.
După corecturi, textul și lista se lipesc din nou, iar a doua verificare citări trebuie să arate zero nepotriviri. Merită repetată verificarea după fiecare rundă de observații ale coordonatorului, pentru că modificările târzii mută sau șterg paragrafe. Lista finală, ordonată alfabetic în APA, se trece apoi prin regulile de tehnoredactare ale facultății, înainte de tipărire.