Metoda de lucru: de la documentul oficial la ghid
plagiate.ro este o referință independentă despre integritatea academică, scrisă pentru studenți, doctoranzi, cercetători și cadre didactice din universitățile din România. Metoda de lucru pornește mereu de la documentul care produce efecte: legea, ordinul ministrului, regulamentul aprobat de senat sau documentația tehnică a unui program. Ghidul vine după document, niciodată înaintea lui.
Concret, fiecare pagină începe cu o listă de întrebări reale ale cititorilor, de pildă cine stabilește procentul acceptat la licență sau cum se citează o lege în bibliografie. Pentru fiecare întrebare se caută actul care dă răspunsul, se citește integral articolul relevant, iar notițele de documentare păstrează adresa sursei și data consultării.
Aceeași metodă se aplică paginilor practice, despre citare sau parafrazare. Exemplele de citare folosesc autori inventați, cu nume generice, iar regulile vin din manualele și standardele de stil, nu din interpretări de pe forumuri. Când o regulă diferă între facultăți, textul spune cine o stabilește și unde se găsește documentul care o fixează.
Surse primare: legi, ordine și regulamente universitare
Primul nivel de surse îl formează actele normative în forma lor oficială: legile publicate pe portalul legislativ al Ministerului Justiției, legislatie.just.ro, și textele din Monitorul Oficial. Pentru învățământul superior contează în primul rând Legea nr. 199/2023, Legea nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare și Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor.
Al doilea nivel îl formează actele ministerului și ale guvernului, publicate și pe edu.ro: Codul-cadru de etică universitară aprobat prin HG nr. 305/2024, regulamentul-cadru al comisiilor de etică din Ordinul nr. 6869/2024 sau lista programelor de similitudine recunoscute prin Ordinul nr. 3692/2024, cu toate modificările ulterioare ale fiecăruia dintre ele, acolo unde există.
Ultimul nivel aparține universităților: codul de etică din Carta universitară, regulamentul comisiei de etică, regulamentul de finalizare a studiilor pentru anul universitar curent și procedurile școlilor doctorale. Aceste surse se citesc direct de pe site-ul instituției, în forma aprobată de senat, iar anul aprobării apare lângă fiecare valoare sau procedură preluată din ele.
Documentația producătorilor de programe antiplagiat
Paginile despre programe descriu ceea ce publică producătorul: funcții, limbi acceptate, tipuri de fișiere, integrări cu platforme universitare și prețuri, acolo unde sunt afișate. Textele nu atribuie unui program rezultate de test, note sau clasamente, pentru că o comparație corectă între programe cere condiții de laborator pe care un ghid nu le poate reproduce.
Prețurile se schimbă des, așa că apar mereu cu luna în care au fost afișate pe site-ul producătorului, iar cititorul este îndrumat spre pagina oficială pentru oferta curentă. Pentru utilizarea în universități, sursa principală rămâne regulamentul instituției, care spune ce program folosește efectiv facultatea la licență, la master sau la doctorat.
Când o universitate și un producător descriu diferit același lucru, de exemplu ce intră în calculul procentului de similitudine, pagina prezintă ambele formulări și indică documentul fiecăreia. Regula decisivă pentru student este cea din regulamentul aprobat de senat, deoarece acesta produce efecte la examen, spre deosebire de materialele comerciale ale programului.
Lista de surse și trimiterile din text
Fiecare ghid are la final o listă de surse cu legătură directă la documentele consultate, de regulă între trei și opt titluri. Lista nu este o bibliografie decorativă: fiecare articol de lege, prag, preț sau dată din text trebuie să poată fi regăsit într-unul dintre documentele enumerate acolo, fără căutări suplimentare.
Trimiterile din text urmează aceeași metodă de precizie: numărul legii, articolul, alineatul și litera, anul ordinului sau denumirea completă a regulamentului. O formulare vagă de tipul „potrivit legislației” nu ajută un student care trebuie să citeze el însuși baza legală într-o lucrare sau într-o contestație adresată comisiei de etică a universității.
Pragurile de similitudine primesc un tratament special. O valoare apare doar împreună cu documentul care o stabilește, anul aprobării, nivelul de studii la care se aplică și coeficientul la care se referă. Pentru universitățile care lasă pragul pe seama facultăților, profilul descrie procedura de verificare, fără o cifră generală pentru întreaga instituție.
Principii editoriale: fără nume și fără cazuri individuale
Ghidurile explică reguli, instituții și proceduri, nu persoane. Nicio pagină nu numește oameni acuzați, cercetați sau absolviți de acuzații de plagiat și nu descrie cazuri care ar putea fi recunoscute după detalii. Exemplele practice sunt construite de redacție pe texte generice, iar cifrele din ele servesc doar la explicarea unei proceduri.
Site-ul nu primește sesizări, documente sau dosare despre lucrări ale unor persoane și nu face verificări la cerere. Pentru o suspiciune de plagiat, calea prevăzută de lege este comisia de etică universitară a instituției în cauză, cu o sesizare scrisă, semnată și argumentată, sau, ulterior, forurile naționale competente pentru soluționarea contestațiilor.
Tonul rămâne neutru: textele nu promit rezultate, nu recomandă servicii plătite de rescriere și nu sugerează ocolirea programelor de verificare. Scopul este ca cititorul să înțeleagă regula și documentul din care provine, astfel încât să poată scrie o lucrare corectă și să poată discuta cu coordonatorul pe baza aceluiași text.
Actualizare: cum se revizuiesc ghidurile
Legislația academică se modifică des. Ordinul nr. 3691/2024, metodologia-cadru pentru licență și disertație, a fost modificat în același an prin Ordinul nr. 7843/2024, iar Regulamentul-cadru al studiilor doctorale a fost completat în iulie 2025 prin Ordinul nr. 4653/2025. Fiecare astfel de schimbare declanșează o actualizare a tuturor paginilor afectate de modificare.
Revizuirea are un ritm stabil și unul ocazional. Cel stabil urmează anul universitar: regulamentele de finalizare a studiilor sunt verificate când universitățile publică versiunile pentru noul an. Cel ocazional pornește de la publicarea unui act nou în Monitorul Oficial sau de la modificarea regulamentului unei comisii de etică universitară, anunțată pe site-ul instituției.
La fiecare actualizare, metoda este aceeași: textul este comparat cu forma în vigoare a actului, iar trimiterile la articole sunt verificate una câte una, pentru că o republicare poate renumerota articolele. Legea nr. 8/1996, de exemplu, a fost republicată în 2018 cu o numerotare nouă, așa că un citat vechi poate trimite la alt articol.
Comparatorul de texte și generatorul de bibliografie
Comparatorul gratuit din secțiunea de verificare analizează două texte lipite de utilizator. Nu face căutări pe internet, nu are acces la baze de lucrări și nu păstrează conținutul introdus. Rolul lui este didactic: arată ce secvențe au rămas identice între o sursă și o reformulare, ca autorul să poată rescrie fragmentele prea apropiate.
Rezultatul comparatorului nu are valoarea unui raport oficial și nu înlocuiește raportul generat de universitate cu unul dintre programele recunoscute prin Ordinul nr. 3692/2024. Diferența esențială ține de acoperire: programele oficiale compară lucrarea cu publicații, pagini web și baze proprii ale instituțiilor, nu doar cu un singur text ales de utilizator.
Generatorul de bibliografie urmează aceeași logică: formatează referințe după regulile publicate ale stilului APA 7 și ale standardului ISO 690:2021, a patra ediție, din iunie 2021. Formatul final trebuie totuși comparat cu ghidul de redactare al facultății, care poate cere variații proprii de punctuație, de abreviere sau de ordine a elementelor dintr-o referință.
Redacția: cine semnează și ce poate face o metodă documentară
Textele sunt semnate colectiv de Redacția plagiate.ro, fără autori individuali. Alegerea ține de natura conținutului: un ghid despre reguli publice se sprijină pe documentele citate, nu pe autoritatea unei persoane, iar cititorul poate verifica fiecare afirmație deschizând documentul indicat la finalul paginii, în forma lui oficială și integrală, nu într-un rezumat.
Orice metodă documentară are limite. Un ghid explică regula generală și documentul care o stabilește, dar nu poate decide situația concretă a unei lucrări; acea decizie aparține coordonatorului, comisiei de examen sau comisiei de etică. Pentru întrebări despre propria lucrare, interlocutorul potrivit rămâne coordonatorul științific sau secretariatul facultății care organizează examenul.
Când un document oficial contrazice un ghid, documentul are întotdeauna întâietate. De aceea, fiecare pagină trimite la versiunea oficială consultată și indică anul ei, astfel încât cititorul să poată observa singur dacă între timp a apărut o versiune nouă a legii, a ordinului sau a regulamentului aprobat de senatul universității sale.