Un generator de bibliografie care rulează în browser
Generatorul de pe această pagină transformă datele unei surse într-o referință formatată în stilul APA 7 sau după standardul ISO 690. Introduci autorii, anul, titlul și editura sau revista, iar rezultatul apare gata de copiat în bibliografie, la locul potrivit din listă. Datele rămân în browser și nu sunt trimise către vreun server.
Un generator reduce greșelile mecanice: ordinea elementelor, punctuația dintre ele, inițialele autorilor și locul anului în referință. Nu poate corecta însă datele introduse greșit. Un an copiat de pe coperta unei reeditări, o editură confundată cu tipografia sau un titlu tradus în locul celui de pe pagina de titlu ajung neschimbate în rezultat.
Stilul se alege înainte de prima referință și rămâne același în toată lucrarea. Regulamentul de finalizare a studiilor sau ghidul de redactare al facultății indică de regulă stilul cerut. Ghidurile bazate pe ISO 690 spun explicit că metoda de citare aleasă se păstrează pe parcursul întregii lucrări, iar o bibliografie amestecată pierde această consecvență.
Elementele unei referințe în stilul APA 7
O referință APA 7 răspunde la patru întrebări, în această ordine: cine a scris lucrarea, când a apărut, cum se numește și unde poate fi găsită. Autorul apare cu numele de familie urmat de inițiale, anul stă între paranteze imediat după autori, apoi urmează titlul și sursa, adică editura, revista sau adresa paginii.
Titlurile de cărți și de articole se scriu cu majusculă doar la primul cuvânt, la primul cuvânt de după două puncte și la numele proprii. Titlul revistei păstrează majusculele la toate cuvintele importante. Cartea și numele revistei, împreună cu volumul, se scriu cu caractere italice, iar titlul unui articol sau al unui capitol rămâne drept.
În APA 7, referința unei cărți conține numele editurii, fără locul publicării. DOI-ul se scrie ca adresă completă, care începe cu https://doi.org/ și continuă cu identificatorul. Când un articol consultat online nu are DOI, se folosește adresa stabilă oferită de revistă, nu o adresă copiată din bara browserului după o căutare.
Autorii în APA 7: de la unul la peste 20
Pentru un singur autor, forma este „Popescu, A.”, cu numele de familie și inițiala prenumelui. Doi autori se leagă prin virgulă și semnul &: „Popescu, A., & Ionescu, M.”. Până la 20 de autori inclusiv se trec toți, separați prin virgule, cu semnul & așezat înaintea ultimului nume din listă.
De la 21 de autori în sus se scriu primii 19, apoi puncte de suspensie și numele ultimului autor, fără semnul &, astfel încât referința să nu conțină mai mult de 20 de nume. Regula privește doar lista finală; în textul lucrării, orice sursă cu trei sau mai mulți autori se citează cu primul nume urmat de „et al.”.
Când autorul este o organizație, denumirea ei completă ocupă locul autorului, iar în text se poate folosi o abreviere după prima apariție. Dacă lucrarea nu are niciun autor, titlul trece pe primul loc. Numele folosite ca exemple pe această pagină, precum Popescu, Ionescu sau Dumitrescu, sunt inventate și servesc doar la ilustrarea formatului.
Exemple de referințe APA 7 pentru carte, capitol și articol
O carte cu un singur autor arată astfel: Popescu, A. (2021). Metode de cercetare în științele sociale (ed. a 2-a). Editura Exemplar. Titlul cărții se scrie cu italice, ediția stă între paranteze imediat după titlu, iar dacă volumul are DOI, adresa lui se adaugă la final, după numele editurii, încheiat cu punct.
Pentru un capitol dintr-un volum colectiv, referința include coordonatorul volumului și paginile capitolului: Ionescu, M., & Dumitrescu, R. (2020). Evaluarea formativă în învățământul superior. În A. Popescu (Ed.), Studii de pedagogie universitară (pp. 45–68). Editura Exemplar. Numele editorului nu se inversează, iar titlul capitolului rămâne drept, fără italice și fără ghilimele.
Un articol de revistă cu trei autori se scrie astfel: Popescu, A., Ionescu, M., & Stan, C. (2023). Lectura academică la studenții din anul întâi. Anale de Studii Aplicate, 12(3), 115–131. Numele revistei și volumul 12 apar cu italice, numărul 3 stă între paranteze, iar referința se încheie cu DOI-ul articolului.
Ordinea surselor în lista de referințe APA
Lista se ordonează alfabetic după numele de familie al primului autor. Pentru același autor, lucrările se așază cronologic, de la cea mai veche la cea mai recentă, iar o lucrare fără dată, notată „n.d.”, precede lucrările datate. Lucrările semnate singur preced lucrările scrise în colaborare care încep cu același nume.
Când același autor are două lucrări în același an, ele se ordonează alfabetic după titlu, iar anul primește litere: Popescu, A. (2022a) și Popescu, A. (2022b). Aceleași litere apar și în citările din text, astfel încât cititorul să știe exact la care dintre cele două lucrări trimite fiecare paranteză din capitole.
Pentru lucrări cu același prim autor, dar cu coautori diferiți, ordinea o decide numele celui de-al doilea autor, apoi al celui de-al treilea. Așadar, Popescu, A., & Dumitrescu, R. (2023) stă înaintea lucrării Popescu, A., & Ionescu, M. (2019), deși aceasta din urmă este mai veche, pentru că litera D precede litera I.
Citarea în text după APA 7 și legătura cu lista
Citarea din text și intrarea din listă se corespund: numele și anul din paranteză trebuie să ducă cititorul la o singură referință. Forma de bază este (Popescu, 2021), iar varianta narativă pune numele în frază și anul între paranteze: Popescu (2021) arată că lectura ghidată îmbunătățește înțelegerea textelor de specialitate.
Pentru doi autori se scriu ambele nume la fiecare citare, cu „și” în frază și cu & în paranteză: (Popescu & Ionescu, 2020). De la trei autori în sus se folosește chiar de la prima citare forma (Popescu et al., 2023), cu excepția cazurilor în care două surse diferite s-ar putea confunda.
Mai multe surse în aceeași paranteză se ordonează alfabetic și se despart prin punct și virgulă: (Dumitrescu, 2019; Popescu, 2021). Pentru citatele directe se adaugă pagina, (Popescu, 2021, p. 34), iar la parafrază pagina nu este obligatorie, dar ajută cititorul să găsească pasajul, mai ales într-o carte de câteva sute de pagini.
ISO 690: ediția din 2021 și metodele de citare
ISO 690 este standardul internațional pentru referințe bibliografice și pentru citarea resurselor de informare. Prima ediție a apărut în 1975, a doua în 1987, iar a treia în 2010, când a unit vechiul ISO 690 cu partea dedicată documentelor electronice. A patra ediție, ISO 690:2021, a fost publicată în iunie 2021.
Ghidurile bibliotecilor bazate pe ediția a patra descriu cinci metode de citare: sistemul nume-dată, numit și Harvard, sistemul numeric, notele consecutive, etichetele cu nume și sistemul implicit, care folosește identificatorii documentelor. Oricare ar fi metoda aleasă, ea se aplică uniform de la prima până la ultima pagină a lucrării, inclusiv în anexe.
În sistemul nume-dată, anul stă imediat după numele autorului, (Popescu, 2021), iar lista se ordonează alfabetic. În sistemul numeric, textul conține numere între paranteze drepte, [7], sau numărul și pagina, [7, p. 34], iar lista se numerotează în ordinea primei citări. Notele consecutive pot conține trimiterea completă în josul paginii.
Elementele unei referințe ISO 690 și punctuația
Pentru o carte, ghidurile bazate pe ISO 690 cer autorul, titlul, ediția, editura și anul publicării, la care se adaugă DOI-ul dacă există. Locul publicării și ISBN-ul sunt opționale. Pentru o resursă online devin obligatorii adresa, precedată de „Disponibil:”, și data accesării, scrisă între paranteze drepte imediat după adresa resursei.
Numele autorului se scrie cu majuscule, iar primul autor se inversează: POPESCU, Andrei. Autorii se despart prin punct și virgulă, iar ultimul poate fi legat prin „și”, în limba sursei. La mai mult de cinci autori se pot trece primii cinci, urmați de „et al.”, sau toți, cu condiția ca varianta aleasă să rămână aceeași.
Punctul separă elementele mari ale referinței: autorii, titlul, datele de publicare. Între loc și editură se pun două puncte, iar anul urmează după virgulă, ca în forma București: Editura Exemplar, 2021. Rolurile speciale stau între paranteze rotunde, de pildă (coord.) sau (ed.), iar titlul cărții sau al revistei se scrie cu italice.
Exemple de referințe ISO 690: carte, articol, pagină web
O carte cu un autor: POPESCU, Andrei. Metode de cercetare în științele sociale. Ediția a 2-a. București: Editura Exemplar, 2021. Față de varianta APA 7, anul apare spre final, după editură, iar prenumele poate fi scris complet. ISBN-ul, dacă este trecut, se reproduce exact în forma tipărită pe verso-ul paginii de titlu.
Un articol de revistă: IONESCU, Maria și Radu DUMITRESCU. Evaluarea formativă în învățământul superior. Anale de Studii Aplicate. 2020, vol. 9, nr. 2, pp. 45-68. ISSN-ul revistei poate fi adăugat la final. Cuvântul „În:” se folosește doar pentru capitolele din cărți și din volumele de conferință, nu pentru revistele și ziarele periodice.
O pagină web are ca autor, adesea, o instituție: INSTITUTUL DE STUDII EXEMPLU. Ghid de redactare a lucrărilor de finalizare. Online. 2024. Disponibil: urmat de adresa paginii și de [accesat 2026-10-01]. Data accesării se scrie în ordinea an, lună, zi. Pentru o resursă cu DOI, identificatorul persistent poate înlocui adresa.
Reguli de ordonare a listei în ISO 690
Într-o listă alfabetică, referințele se ordonează după primul element, de obicei numele autorului, iar lucrările fără autor principal, precum enciclopediile sau rapoartele colective, după primul cuvânt al titlului, cu care începe atunci referința. O referință cu un singur autor precedă referințele cu doi sau mai mulți autori care încep cu același nume.
Lucrările aceluiași autor se așază cronologic, în ordine crescătoare, iar autorii instituționali se ordonează după primul cuvânt semnificativ al denumirii. Sursele scrise în alfabete diferite formează rânduri separate: lucrările cu litere latine, românești și străine, într-o secvență alfabetică, iar cele cu litere chirilice în alta, așezată după prima, regulă ilustrată prin exemple în ghidurile bibliotecilor universitare.
În sistemul numeric, lista nu mai este alfabetică: fiecare sursă primește numărul primei citări din text, iar lista urmează ordinea numerelor. O sursă citată de trei ori păstrează același număr, iar pagina se precizează în paranteza din text. Trecerea de la un sistem la altul în mijlocul lucrării obligă la renumerotarea tuturor trimiterilor.
O bibliografie de licență construită pas cu pas
Un student la științele educației are opt surse: trei cărți, patru articole și un regulament universitar publicat online. Facultatea cere APA 7. Primul pas este strângerea datelor de pe pagina de titlu și de pe prima pagină a articolului, nu din catalogul unei librării online, unde anul și editura pot aparține altei ediții.
Al doilea pas este introducerea fiecărei surse în generator și verificarea rezultatului câmp cu câmp. Două articole au același prim autor și același an, deci primesc literele a și b după ordonarea alfabetică a titlurilor. Regulamentul universității, fără autor persoană fizică, are drept autor instituția care l-a emis și aprobat.
Ultimul pas este ordonarea listei și confruntarea ei cu textul capitolelor. Fiecare paranteză din lucrare trebuie să găsească o intrare, iar fiecare intrare trebuie să fie citată cel puțin o dată. Secțiunea de bibliografie se așază pe o pagină nouă, cu indent agățat de 1,27 cm și spațiere dublă, dacă facultatea nu cere altă formă.
Greșeli frecvente în bibliografie și cum se corectează
O problemă frecventă este amestecul de formate: unele referințe au anul după autor, altele la final, unele au prenumele complet, altele inițiale. Corectarea cere alegerea unui singur stil și refacerea întregii liste, nu doar a intrărilor vizibil diferite, fiindcă diferențele mici de punctuație trec ușor neobservate la o citire rapidă.
Formatarea listei influențează și raportul de similitudine. Sistemantiplagiat.ro poate omite lista din analiză numai când aceasta este numerotată și are în față titlul „Bibliografie”. O listă scrisă ca paragrafe simple intră în calcul, iar titlurile cărților citate apar ca fraze comune cu alte lucrări care au folosit aceleași surse de documentare.
Rămân apoi greșelile de transcriere: diacritice pierdute în numele autorilor, titluri traduse în loc să fie redate în limba originală, ani diferiți între citarea din text și listă. ISO 690 cere ca titlul să fie redat întocmai după pagina de titlu, iar o confruntare finală între text și listă prinde neconcordanțele de an și de nume.