Ce este standardul ISO 690 și ce ediție se aplică
ISO 690 este standardul internațional pentru referințe bibliografice și citări, pregătit de Organizația Internațională de Standardizare. Ediția în vigoare, ISO 690:2021, este a patra și a fost publicată în iunie 2021. Ea a înlocuit ediția din 2010, retrasă oficial la 11 iunie 2021, așa că ghidurile care trimit încă la versiunea veche sunt depășite.
Standardul se aplică lucrărilor care nu sunt ele însele bibliografii: articole, cărți, lucrări de licență, disertații și teze. Acoperă orice tip de resursă, de la monografii și brevete până la seturi de date de cercetare, arhive web și rețele sociale. Citările juridice, adică trimiterile la legi și hotărâri, sunt lăsate în afara lui.
Un lucru surprinde mulți studenți: textul ediției din 2010 spunea explicit că nu impune un stil anume de referință și că exemplele nu sunt obligatorii ca punctuație. ISO 690 fixează elementele și ordinea lor logică, iar forma grafică exactă, cu virgule, puncte sau majuscule, o decide instituția care primește lucrarea, prin ghidul de redactare.
Trei metode de citare descrise de standard
Anexa informativă a standardului descrie trei metode. Prima este metoda nume și dată, cunoscută și ca sistemul Harvard: în text apar numele autorului și anul, iar lista finală este ordonată alfabetic. A doua este metoda numerică, iar a treia este metoda notelor succesive, folosită frecvent în științele umaniste și juridice.
În metoda numerică, sursele primesc numere în ordinea în care sunt citate prima dată, scrise între paranteze rotunde, între paranteze drepte sau ca exponent. Lista de la final urmează numerotarea, nu alfabetul. Metoda notelor succesive trimite la note de subsol numerotate în ordinea apariției, iar prima notă pentru o sursă conține referința completă.
Alegerea metodei nu aparține studentului. Ghidurile departamentelor de istorie de la Sibiu și Alba Iulia lucrează cu note de subsol, în timp ce alte programe cer forma nume și dată sau citarea numerică. Odată aleasă, metoda se aplică la fel în toată lucrarea, de la introducere până la anexe și lista finală.
Elementele unei referințe complete
Indiferent de metodă, o referință după ISO 690 urmează aceeași logică: cine a creat lucrarea, cum se numește, ce ediție este, unde și de cine a fost publicată, când a apărut și cum poate fi identificată. Pentru resursele electronice se adaugă tipul de suport, data consultării și adresa ori identificatorul permanent.
Numele de familie al autorului se scrie, în mod tradițional, cu majuscule, urmat de prenume: POPESCU, Andrei. Exemplele din documentația biblatex pentru ISO 690 folosesc aceeași convenție, la fel ca multe ghiduri ale bibliotecilor. Prenumele complet ajută la identificare, iar inițiala se folosește doar când ghidul facultății o cere în mod explicit.
Identificatorii standard, ISBN pentru cărți și ISSN pentru publicațiile seriale, fac parte din referința completă. Ei permit găsirea exactă a ediției citate, chiar când titlul se repetă între ediții. Ghidul facultății spune dacă sunt obligatorii, iar cine îi notează de la început nu mai trebuie să caute volumul a doua oară.
Exemple pentru cărți și capitole
O carte citată prin metoda numerică arată astfel: POPESCU, Andrei. Metodologia cercetării educaționale. Ediția a 2-a. București: Editura Universitară, 2020. Titlul se scrie de regulă cu italice, ediția apare doar de la a doua încolo, iar locul apariției este urmat de două puncte și de numele editurii, apoi de anul publicării.
În metoda nume și dată, anul se mută imediat după numele autorului, ca să corespundă citării din text: POPESCU, Andrei, 2020. Metodologia cercetării educaționale. București: Editura Universitară. În text, aceeași carte apare cu numele și anul, în forma grafică stabilită de ghidul facultății. Exemple de acest tip trebuie aplicate identic în toată lista.
Un capitol dintr-un volum colectiv începe cu autorul și titlul capitolului, continuă cu formula În, editorul volumului însoțit de mențiunea (ed.), titlul volumului, locul, editura și anul, apoi intervalul de pagini ocupat de capitol: IONESCU, Maria. Evaluarea formativă. În: GEORGESCU, Dan (ed.). Didactica modernă. Iași: Editura Universitară, 2019, pp. 45–62.
Exemple pentru articole de revistă
Pentru un articol de revistă, referința numerică arată, de exemplu, așa: IONESCU, Maria. Motivația studenților în primul an. Revista de Pedagogie. 2022, vol. 14, nr. 2, pp. 33–51. ISSN-ul revistei se poate adăuga imediat după intervalul de pagini. Titlul revistei se scrie cu italice, iar titlul articolului rămâne cu litere drepte, fără ghilimele.
Când articolul are DOI, identificatorul se adaugă la final, de obicei cu formula Disponibil la: DOI și codul. Exemplele din documentația biblatex a standardului folosesc exact această construcție. Pentru un articol citit online, înaintea volumului se mai trece mențiunea [online] și data consultării între paranteze drepte, în forma cerută de ghid.
Articolele din presă, utile uneori pentru context sau pentru cronologia unui eveniment, se citează cu autorul, titlul, numele publicației, data completă a apariției și pagina sau adresa. Pentru o lucrare de licență, presa rămâne o sursă secundară, iar ideile de bază trebuie sprijinite pe literatura științifică și pe documentele oficiale ale instituțiilor implicate.
Cum se citează surse online, DOI și pagini web
O sursă online are, față de una tipărită, trei elemente specifice: mențiunea [online] după titlu, data consultării între paranteze drepte și adresa precedată de formula Disponibil la. Stilul Zotero în limba română bazat pe standard traduce aceste formule prin accesat la și disponibil la, iar ghidurile bibliotecilor universitare folosesc aceeași terminologie pentru surse online.
Exemplu pentru o pagină instituțională: MINISTERUL EDUCAȚIEI. Calendarul admiterii [online]. 2025 [accesat la 12 martie 2026]. Disponibil la: adresa completă a paginii. Dacă pagina afișează o dată de actualizare, aceasta se trece în locul anului de publicare. Lipsa unui autor personal se rezolvă prin trecerea instituției ca autor, ca în exemple de acest fel din ghidurile bibliotecilor.
Pentru surse online care se schimbă des, data consultării este obligatorie, pentru că cititorul poate găsi altă versiune. Documentele PDF stabile, cum sunt regulamentele aprobate de Senat, se citează ca publicații, cu titlul, anul aprobării și adresa. Seturile de date și arhivele web intră explicit în domeniul ediției ISO 690:2021.
Mai mulți autori, instituții și lucrări fără autor
Standardul recomandă ca, pe cât posibil, să fie trecuți toți autorii, în ordinea de pe pagina de titlu. Când lista este lungă, numele pot fi scurtate la primul autor urmat de et al. Normele de redactare ale departamentului de istorie de la Alba Iulia, de pildă, folosesc formula et alii pentru mai mult de trei autori.
Instituțiile apar ca autor atunci când lucrarea nu are un autor personal identificabil: ministere, universități, institute de statistică. Numele instituției se scrie complet la prima apariție, fără abrevieri neexplicate. Pentru lucrările anonime citate prin metoda nume și dată, documentația biblatex a standardului indică folosirea termenului Anon în locul numelui autorului.
Ordinea listei finale și consecvența
În metoda nume și dată, lista finală este alfabetică după primul element, de regulă numele autorului. În metoda numerică, ordinea urmează numerele din text. Lucrările cu note de subsol au, la rândul lor, o bibliografie finală ordonată alfabetic. Ghidurile de istorie cer uneori secțiuni separate: izvoare, lucrări generale, studii și resurse online.
Consecvența contează mai mult decât varianta aleasă. Dacă prima referință din listă folosește majuscule pentru nume, două puncte după localitate și pp. pentru pagini, toate celelalte urmează același model. O listă care amestecă modele trimite comisiei impresia unei bibliografii copiate din mai multe locuri, chiar dacă fiecare sursă a fost consultată.
ISO 690 față de APA 7 în aceeași facultate
Unele facultăți acceptă ambele sisteme. Diferența principală este de natură: APA 7 este un stil complet, cu punctuație fixată, în timp ce ISO 690 descrie elementele și lasă forma în seama instituției. La APA, numele autorului nu se scrie cu majuscule, orașul editurii nu apare, iar data accesării lipsește de cele mai multe ori.
Amestecul celor două este o greșeală frecventă: an după autor în stil APA, dar localitate și ISBN în stil ISO, în aceeași referință. Alegerea se face o dată, în acord cu coordonatorul, și se notează pe prima pagină a bibliografiei de lucru. Manualul APA 7 și standardul ISO 690 se citesc separat, fără combinare.
Greșeli frecvente cu ISO 690 în lucrarea de licență
Studenții copiază adesea un model dintr-un ghid vechi, scris după ediția din 2010 sau chiar după standardul românesc SR ISO 690 din 1996, citat în materialele unor biblioteci universitare. Elementele de bază au rămas aceleași, dar resursele online, seturile de date și identificatorii persistenți sunt tratați mai detaliat în ediția din 2021.
Altă problemă este data consultării pusă la cărțile tipărite sau lipsa ei la paginile web. Data accesării aparține doar surselor online. Iar o referință fără pagini la citatele directe obligă cititorul să caute pasajul în tot volumul, ceea ce un evaluator atent observă imediat ca abatere de la regulile de citare.