Comisia de etică universitară: atribuții, sesizare și sancțiuni

Ce este comisia de etică universitară

Comisia de etică universitară este structura care judecă primul o suspiciune de plagiat într-o universitate. Art. 162 din Legea 199/2023 obligă fiecare instituție de învățământ superior să o înființeze, cu un mandat de 4 ani, și precizează că ea acționează independent față de orice altă structură sau persoană din instituție.

În interiorul comisiei funcționează o subcomisie dedicată eticii cercetării, care urmărește publicarea și autoratul, gestionarea datelor de cercetare, conflictele de interese, frauda și respectarea demnității participanților la studii. Pentru un doctorand, această subcomisie este adesea primul interlocutor atunci când apare o întrebare despre coautorat sau despre reutilizarea unor date deja publicate.

Hotărârile comisiei sunt avizate de consilierul juridic al instituției, iar răspunderea juridică pentru ele revine universității, nu membrilor individuali. Regulile de lucru vin din trei surse: Legea 199/2023, Regulamentul-cadru aprobat prin OM 6869/2024 și regulamentul propriu adoptat de senat și publicat pe site-ul instituției în cel mult 60 de zile.

Cine face parte din comisie și cine nu poate fi membru

Componența este propusă de consiliul de administrație, avizată de senat și aprobată prin decizia rectorului. Legea fixează proporțiile: maximum 75% cadre didactice și de cercetare și minimum 25% studenți. Reprezentanții studenților sunt aleși de studenții din senatul universitar, iar membrii trebuie să aibă prestigiu profesional și un istoric fără abateri de etică.

Nu pot face parte din comisie rectorul, președintele senatului, prorectorii, decanii, prodecanii, directorul general administrativ și adjunctul său, directorii de departament, de filială, de extensie sau de unitate de cercetare. Cine este validat ca membru și ocupă una dintre aceste funcții are 15 zile lucrătoare pentru a ieși din incompatibilitate.

Selecția membrilor începe cu un anunț public al consiliului de administrație către comunitatea universitară, iar persoanele interesate se adresează rectorului în scris. La ședințe pot participa invitați, inclusiv consilierul juridic. Comisia are și un secretar fără drept de vot, care ține evidența sesizărilor, a convocărilor și a documentelor depuse pe durata procedurii.

Atribuțiile prevăzute de art. 163

Art. 163 din Legea 199/2023 enumeră zece atribuții, unele de control, altele de prevenire. Comisia de etică urmărește respectarea codului de etică și deontologie universitară, duce la îndeplinire ordinele ministrului în domeniul eticii și analizează abaterile semnalate prin sesizări sau descoperite prin autosesizare. Dreptul de autosesizare este reluat expres și în art. 4 din regulamentul-cadru.

Alte atribuții privesc prevenirea. Comisia contribuie la elaborarea codului de etică al universității, organizează activități de prevenire, monitorizează desfășurarea cursurilor de etică și integritate academică și propune senatului propriul regulament de organizare și funcționare. Tot ea colaborează cu comisiile consultative de la nivel național, în special cu CNEMU și CNATDCU.

O dată pe an, comisia întocmește un raport privind respectarea normelor de etică în universitate, prezentat rectorului și senatului. Raportul este document public, la fel ca hotărârile, care se publică pe site, anonimizate după caz. Un student care vrea să înțeleagă practica unei facultăți poate citi aceste rapoarte înainte de a depune o sesizare.

Cum se depune o sesizare la comisia de etică

Orice persoană poate sesiza comisia de etică universitară, nu doar membrii universității. Potrivit art. 171 din Legea 199/2023, sesizarea se face în scris sau online și se înregistrează la registratura instituției. Toate sesizările se înregistrează, indiferent dacă sunt admisibile, iar numărul de înregistrare se transmite petentului la adresa de contact indicată.

Identitatea autorului sesizării rămâne confidențială, iar în registrul universității acesta apare cu mențiunea anonim. Asta nu înseamnă că se poate depune o sesizare fără nume: regulamentul-cadru exclude sesizările anonime, cu excepția celor privind hărțuirea pe criteriu de sex sau hărțuirea morală. Confidențialitatea protejează petentul, dar nu îl scutește de identificare.

Comisia se întrunește în cel mult 5 zile de la înregistrarea sesizărilor primite. Dacă o sesizare este respinsă ca inadmisibilă, decizia motivată se comunică în 5 zile lucrătoare, iar petentul poate relua demersul cu o sesizare completată. Respingerea pentru motive de formă nu blochează, așadar, o analiză ulterioară pe fond.

Admisibilitatea: ce trebuie să conțină o sesizare

Art. 10 din Codul-cadru aprobat prin HG 305/2024 cere trei condiții cumulative: semnătura, datele de identificare ale petentului, adică numele, adresa și o adresă de corespondență, care poate fi e-mail, și o motivare argumentată. Motivarea trebuie să cuprindă exemple concrete, considerentele care o justifică și sursele de documentare folosite de petent.

Pentru o suspiciune de plagiat, un exemplu concret înseamnă perechi de fragmente puse față în față. O sesizare privind o lucrare de 40 de pagini poate indica, de pildă, paginile 12–15 din lucrare și paginile corespunzătoare dintr-o carte publicată anterior, cu ediția, anul și editura. Un procent dintr-un raport de similitudine nu ajunge singur.

Greșeala frecventă este trimiterea unei sesizări care afirmă doar că lucrarea este plagiată, fără să arate unde și din ce sursă. O asemenea sesizare primește o hotărâre de respingere ca inadmisibilă, conform art. 171 alin. (4). Merită atașate și copiile paginilor comparate, cu fragmentele identice marcate vizibil, pentru a ușura verificarea.

Cercetarea, audierea și termenul de 45 de zile

Persoana cercetată este convocată în scris de președintele comisiei, cu indicarea obiectului, locului, datei și orei întrevederii. Dacă nu se prezintă fără un motiv obiectiv comunicat în scris, comisia poate continua cercetarea. Membrii au obligația să analizeze faptele imparțial și nu pot exprima public vreo opinie despre vinovăție înainte de hotărârea finală.

Pentru tezele de doctorat, comisia de etică analizează plagiatul după regulile în vigoare la momentul redactării tezei, fără a putea reevalua fondul științific, potrivit art. 171 alin. (8). Procedura se încheie cu o hotărâre de admitere sau de respingere, motivată în fapt și în drept, care are regimul unui act administrativ.

Termenul de soluționare este de 45 de zile calendaristice de la primirea sesizării, conform art. 172 alin. (4). Regulamentul-cadru precizează că acest termen nu este de decădere. Hotărârea, întemeiată pe un raport, se comunică persoanei cercetate și autorului sesizării și se publică pe site-ul universității, în formă anonimizată atunci când este cazul.

Sancțiunile pe care le poate propune comisia de etică

Pentru personalul didactic și de cercetare, art. 172 alin. (3) prevede șase sancțiuni: avertismentul scris, retragerea sau corectarea lucrărilor publicate prin încălcarea normelor, destituirea din funcția de conducere, interzicerea temporară a accesului la finanțare competitivă, suspendarea pe unu până la cinci ani a dreptului de a candida și destituirea din funcția didactică.

Studenții, doctoranzii și cercetătorii postdoctorali pot primi, potrivit art. 174 din aceeași lege, avertisment scris, anularea rezultatelor evaluărilor sau exmatricularea, la care se adaugă sancțiunile din codul propriu al universității. În toate cazurile, comisia stabilește abaterea, iar sancțiunea este pusă în aplicare prin decizia rectorului, după ce hotărârea a devenit definitivă.

Dacă hotărârea nu este contestată în 30 de zile, ea devine obligatorie pentru persoana cercetată și pentru universitate și se aplică în următoarele 30 de zile, cu avizul consilierului juridic. Nepunerea în aplicare a sancțiunilor stabilite de comisia de etică este, la rândul ei, o abatere prevăzută de art. 168.

Contestația: CNATDCU, CNEMU sau CNECSDTI

Hotărârea de admitere sau de respingere poate fi contestată în 30 de zile de la comunicarea ei către părți. Forul competent depinde de obiectul sesizării inițiale: CNATDCU pentru abaterile din obținerea documentelor și titlurilor universitare, CNEMU pentru etica managementului universitar, CNECSDTI pentru buna conduită în cercetare, care se pronunță după legea cercetării.

Dacă decizia forului național diferă de hotărârea universității, instituția o aplică în 30 de zile, iar decizia finală se comunică părților în 10 zile de la emitere. Atât persoana cercetată, cât și autorul sesizării păstrează dreptul de a se adresa instanței, garantat de art. 172 alin. (6) din Legea 199/2023.