Cine poate depune o sesizare de plagiat și la cine
O sesizare de plagiat se adresează comisiei de etică universitară din instituția în care a fost elaborată sau susținută lucrarea. Art. 171 alin. (2) din Legea învățământului superior nr. 199/2023 prevede că orice persoană poate sesiza comisia cu privire la o faptă care poate constitui abatere de la etica și deontologia universitară.
Dreptul nu este rezervat studenților sau cadrelor didactice ale universității respective. Un cititor din afara mediului academic, un alt autor ori o instituție pot formula demersul. Comisia nu depinde însă de petenți: art. 163 lit. c) îi permite să analizeze abaterile și prin autosesizare, atunci când află dintr-o altă sursă despre o posibilă preluare nemarcată.
Competența aparține universității care a acordat diploma sau titlul în cauză, nu ministerului și nici unei comisii naționale. Forurile naționale intervin abia ulterior, pe calea contestației, sau în situații speciale prevăzute de lege. Informațiile despre modul de depunere sunt publicate pe site-ul fiecărei instituții, obligație stabilită la art. 15 din Regulamentul-cadru.
Ce trebuie să cuprindă o sesizare admisibilă
Regulamentul-cadru al comisiilor de etică universitară, aprobat prin Ordinul ministrului educației nr. 6.869/2024, stabilește la art. 7 alin. (4) trei condiții cumulative pentru ca o sesizare să fie admisibilă. Documentul trebuie să poarte semnătura petentului, să conțină datele lui de identificare și să cuprindă o motivare argumentată, cu exemple concrete și cu indicarea surselor de documentare.
Datele de identificare înseamnă numele și prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice, adresa și, după caz, o adresă de corespondență, care poate fi și o adresă de poștă electronică. Art. 6 alin. (3) precizează că sesizările anonime nu sunt luate în considerare, cu o singură excepție, introdusă în 2025, pentru cazurile de hărțuire.
Motivarea este partea care decide soarta demersului. Art. 171 alin. (4) din Legea 199/2023 cere argumente privind nerespectarea normelor, exemple concrete, considerente justificative și surse. O afirmație generală, fără pasaje identificate și fără sursa de origine, nu îndeplinește condiția, iar comisia adoptă atunci o hotărâre de respingere a cererii ca inadmisibilă, fără a analiza fondul.
Cum se documentează o suspiciune de plagiat
Pentru o suspiciune de plagiat, exemplele concrete cerute de lege iau forma unei confruntări de texte. Practic, fiecare pasaj suspect din lucrare este pus alături de fragmentul corespunzător din sursa presupusă, cu numărul paginii din ambele documente, cu datele complete ale sursei și cu precizarea dacă lucrarea o citează sau nu.
Un raport de similitudine poate însoți documentația, dar nu o înlocuiește. Procentul indică doar cât text coincide cu alte documente, inclusiv citate marcate corect. Comisia trebuie să constate, potrivit definiției de la art. 169 lit. d), că preluarea a fost prezentată drept contribuție proprie, fără mențiune și fără trimitere la sursa originală.
Precizia contează și în privința datelor. Art. 171 alin. (8) obligă comisia să analizeze sesizările privind tezele de doctorat raportat la legea în vigoare la data redactării lor, fără a reevalua fondul științific. Anul susținerii, anul publicării sursei și ediția consultată sunt, prin urmare, informații care trebuie verificate înainte de depunere.
Înregistrarea și controlul admisibilității
Orice sesizare se depune în scris sau online și se înregistrează la registratura universității, apoi ajunge la secretarul comisiei. Toate sesizările primite se înregistrează, admisibile sau nu, iar numărul de înregistrare se comunică petentului la adresa de contact indicată. La rubrica deponent din registrul de intrări se trece mențiunea „anonim”, pentru protejarea identității.
Comisia verifică mai întâi admisibilitatea. Când una dintre condiții lipsește, respingerea motivată se comunică în cinci zile lucrătoare la adresa din document, conform art. 7 alin. (5) din Regulamentul-cadru. Respingerea nu închide calea: petentul are dreptul de a relua demersul, de data aceasta cu respectarea tuturor condițiilor de admisibilitate, printr-o nouă sesizare.
Cum lucrează comisia de etică după sesizare
Odată înregistrat dosarul, comisia de etică se întrunește în cel mult cinci zile, potrivit art. 6 alin. (1) din Regulamentul-cadru. Componența ei este stabilită de art. 162 din Legea 199/2023: cel mult 75% cadre didactice și de cercetare, cel puțin 25% studenți, fără rector, decani sau directori de departament în rândul membrilor.
Persoana vizată este convocată în scris de președintele comisiei, cu precizarea obiectului, locului, datei și orei întrevederii. Ea are dreptul să cunoască integral dosarul, să depună documente și să propună martori. Neprezentarea fără un motiv obiectiv, comunicat în scris, permite comisiei să continue analiza și să soluționeze cazul în lipsa ei.
Pe durata procedurii, membrii comisiei au obligația de a analiza faptele cu obiectivitate și imparțialitate. Art. 171 alin. (7) interzice exprimarea oricărei opinii despre vinovăția persoanei cercetate, în spațiul universitar sau în afara lui, înainte de rezoluția finală. Un membru aflat în conflict de interese poate fi exclus prin votul celorlalți membri.
Hotărârea comisiei: termen, conținut și publicare
Termenul de pronunțare este de 45 de zile calendaristice de la primire, conform art. 172 alin. (4) din Legea 199/2023, iar Regulamentul-cadru precizează că nu este un termen de decădere. Hotărârea se adoptă în baza unui raport, admite sau respinge fondul cauzei și se comunică atât persoanei cercetate, cât și petentului.
Fiind act administrativ, hotărârea care încheie o sesizare trebuie să arate faptele, temeiul legal și motivele pentru care au fost înlăturate argumentele petentului. Ea este avizată de consilierul juridic al universității și se publică pe site-ul instituției, cu anonimizarea autorului sesizării și, la cerere expresă, a persoanei vizate de procedură, conform art. 12 din Regulamentul-cadru.
Contestația la CNATDCU, CNEMU sau consiliul de etică a cercetării
Oricare dintre părți poate contesta hotărârea în 30 de zile de la comunicare. Art. 172 alin. (5) indică trei foruri, alese după obiectul cauzei: Comisia Națională de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), Comisia Națională de Etică a Managementului Universitar (CNEMU) și Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării.
CNATDCU și CNEMU se pronunță prin decizie motivată în 45 de zile calendaristice. Dacă decizia lor diferă de hotărârea universității, instituția o pune în aplicare în 30 de zile, iar decizia finală se comunică ambelor părți în zece zile de la emitere. Legea garantează, în toate cazurile, dreptul de a se adresa instanței judecătorești.
Când nimeni nu contestă în termen, hotărârea devine obligatorie pentru persoana cercetată și pentru universitate și se pune în aplicare în 30 de zile. Pentru un plagiat constatat într-o teză de doctorat, art. 172 alin. (8)–(11) obligă rectorul sau, după caz, Ministerul Educației să inițieze anularea ori revocarea diplomei de doctor.
Sesizare pentru o teză aflată în transparență, înainte de susținere
Tezele de doctorat au o etapă suplimentară de verificare publică. Potrivit art. 71 alin. (12) din Legea 199/2023, teza și anexele ei sunt disponibile pentru consultare 90 de zile înainte de susținere pe platforma națională administrată de UEFISCDI, iar alin. (13) permite oricărei persoane să formuleze observații în acest interval.
Observațiile pot privi orice abatere de la etică, inclusiv un posibil plagiat, și se depun online sau la registratura universității unde are loc susținerea. Ele se consemnează într-un raport transmis instituției organizatoare de doctorat, care decide asupra validării susținerii publice. Raportul devine parte a dosarului de doctorat trimis ulterior la CNATDCU.
Rolul Ministerului Educației și al CNEMU
Ministerul nu analizează direct o lucrare suspectată de plagiat, însă intervine în două situații. Dacă rectorul nu inițiază acțiunea de anulare a unei diplome de doctor obținute prin plagiat, ministerul formulează propria acțiune și sesizează CNEMU. Pe baza unui raport CNATDCU, poate cere și comisiei de etică analiza conducătorilor de doctorat implicați.
Art. 172 alin. (14) permite Ministerului Educației și oricărei persoane fizice sau juridice să sesizeze CNEMU când o universitate nu își respectă obligațiile de răspundere publică de la art. 12, inclusiv politicile de etică. CNEMU trebuie să investigheze și să răspundă în maximum trei luni, iar nerespectarea obligațiilor poate fi atacată în contencios administrativ.
Sesizare în institutele de cercetare
În afara universităților se aplică Legea nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare și inovare. Art. 55 împarte analiza în două etape: comisia de etică a organizației de cercetare, apoi consiliul național de etică a cercetării. Plângerile privind persoane cu funcții de conducere sau membri ai comisiilor de etică merg direct la forul național.
La nivelul institutului, comisia de analiză redactează un raport în 60 de zile, aprobat de comisia de etică în alte 30 de zile, conform art. 62 alin. (3). Raportul se poate contesta la forul național în 20 de zile lucrătoare, iar acesta are la dispoziție cel mult 90 de zile lucrătoare pentru propria analiză și publicarea raportului.